PREZENTARE

DATE GENERALE

 

 

Peretu este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

ISTORIA LOCALITĂȚII

Odată cu unificarea triburilor geto-dace sub conducerea marelui rege Burebista (30-44 i.e.n.), aceste meleaguri au făcut parte din statul său chiar de la început, mai ales, dacă admitem faptul că centrul politic inițial al acestuia a fost la cetatea Popești (comuna Mihăilești, jud. Ilfov) de pe Argeș. Pe baza descoperirilor arheologice, dar și a unor informații scrise (Ptolemeu) se poate emite ipoteza că localitatea geto-dacă ce a existat aici se numea Pirum, care este probabil forma prescurtată a numelui (Statio) Ad Pirum. Pe timpul Daciei romane se găsea așezarea Pinum, pe malul râului Vedea exact unde se află astăzi localitatea Peretu. În secolul al XVI-lea, așezarea se numea Depusa, și datorită numelui său de origini latine se deduce că exista de mai multe secole cu această denumire. Satul Depusa, format la început din oameni liberi, a ajuns la sfârșitul secolului al XVI-lea, prin cumpărare, în posesia lui Mihai Viteazul, devenind sat domnesc, iar locuitorii săi au fost transformați în țărani șerbi (rumâni). După moartea acestuia, pe timpul lui Radu Mihnea locuitorii satului Depusa (azi Peretu) se răscumpăra de rumânie și devin iarăși megieși.

Între anii 1816 – 1864 se face strămutarea satului din deal în vale de către stăpânul moșiei, Costache Belu, pe baza Regulamentului Organic din 1831.

Razboi

Participanti

Morti

Raniti

Monumente

1877 Razboiul Ruso-Turc

11

4

7

n/a

1916 – 1918 Primul Razboi Mondial

peste 500

183

n/a

1930 – monument în parcul din centru

Al Doilea Razboi Mondial

peste 700

260

n/a

2 tabele cu numele lor în Biserica Sf.Nicolae ?i Biserica Sf.Gheorghe ?i un mic monument la Biserica Sf. Mihail ?i Gavril de lânga halta C.F.R.

AȘEZARE

Comuna Peretu este așezată în nordul Câmpiei Teleorman, pe drumul european E70 București – Craiova – Timișoara, care trece prin două importante orașe teleormănene, Alexandria (reședința actuală a județului) si Roșiorii de Vede (important nod de cale ferată, pe terasa de pe partea dreapta a râului Vedea).

Suprafața comunei (atât vatra satului, cât și moșia) măsoară 7700 hectare (77 km²). Moșia comunei Peretu face parte din Câmpia Boianului, numită și Câmpia Călmățuiului, și, împreuna cu Câmpia Găvanu-Burdea (aflată pe malul stâng al râului Vedea), fac parte din marea Câmpie Română.

Resursele de apă de pe teritoriul județului Teleorman sunt modeste sub raport cantitativ și se găsesc sub forma apelor subterane (ape freatice ce se găsesc la 2,5 – 3 metri sub pământ și de adâncime) și ape de suprafață (râul Vedea si (pârâul) râul Barâcea sunt apele de suprafață care străbat teritoriul localității Peretu).

CLIMA

Teritoriul comunei Peretu se încadrează într-un climat temperat continental specific zonei de câmpie din partea sudică a țării în care este situat. Se află la interferența maselor de aer uscat continental dinspre E și NE, cu cele de origine tropicală dinspre S și SV și cu masele de aer oceanic care, în deplasarea lor spre E, ajung deasupra teritoriului județului încă suficient de umede. Verile sunt calde și secetoase, iar iernile aspre și geroase, cu zăpadă în cantități potrivite, rareori stratul de zăpadă depășind 50-60 cm.

Teritoriul comunei Peretu corespunde în linii mari zonei de vegetație de silvostepă, care este un mediu neprielnic pentru vegetația arborescentă și face trecerea de la păduri la pajiști.

POPULAȚIA

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Peretu se ridică la 6.329 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.062 de locuitori.

Majoritatea locuitorilor sunt români (96,52%). Pentru 3,48% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (84,59%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (11,79%). Pentru 3,48% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

* Români – cca. 98 %
* Romi – cca. 2%

RELIGIA

În lucrarea „Catagrafia județului Teleorman din anul 1810” scrie că în Peretu se găsea „ o biserica de lemn cu hramul Sf. Gheorghe, cu toate odoarele. La această biserică sunt doi preoți și un țârcovnic.”.

După primul război mondial apare secta adventiștilor, pe lângă religia ortodoxă. În 1930, erau 5737 ortodocși, 213 adventiști, 11 reformați și 1 romano-catolic (total 5962 locuitori).

În 2009, în localitate erau trei biserici ortodoxe:

  • Biserica Sfântul Gheorghe – cartierul Petcutești. Este Parohia nr. 1.
  • Biserica Sfântul Nicolae – în Centru, în partea de est a fostului conac al lui Costache Belu. Este Parohia nr. 2.
  • Biserica Sfinții Mihail și Gavril – lângă halta CFR

La acestea se adaugă mai multe locașuri de cult adventist.

OAMENI DE SEAMĂ

  • Almajanu Constantin (1910 – 1943), poet, ziarist, redactor. Debutează în 1933 la “Luceafărul”, este redactor la “Renașterea” (Oradea) si “Jăratecul” (București). În 1939 ia premiul pentru poezie al revistei “România literară”. Moare pe Frontul de Est în 1943.
  • Dumitru D. Dimancescu (1896 – ? ), cartograf, politician, publicist. Opera sa: “Monumentae cartographica Moldaviae, Valachiae et Transilvaniae” (San Francisco, 1933 – 1935).
  • Rădulescu St. Marin (1892 – 1972), inginer consilier silvic, profesor universitar, topograf, redactor la “Revista Pădurilor”.